Cartea lui Ioan Stanomir este o incursiune in istoria constituirii conservatorismului anglo-saxon ca doctrina. Pornind de la critica Revolutiei Franceze ca fenomen radical, filosoful englez Edmund Burke construieste in lucrarea Reflectii asupra Revolutiei din Franta un sistem al organizarii sociale care valorifica transformarea lenta a societatii, respectand personalitatea si individualitatea fiecarui om. Ioan Stanomir prezinta ideile lui Burke si pledeaza in consecinta pentru respingerea violentei ca agent al istoriei si construirea unei lumi a moderatiei si respectului de sine drept premise ale intelegerii intre oameni.
Ioan Stanomir este profesor universitar la Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti. A studiat dreptul si literele si este doctor in drept al aceleiasi universitati. Printre volumele publicate, se numara: A fi conservator. Antologie, comentarii si bibliografie (coautor, alaturi de Laurentiu Vlad), 2002; Nasterea Constitutiei. Limbaj si drept in Principate pana la 1866, 2004; Constiinta conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual, 2004; O lume disparuta. Patru istorii personale, urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici (coautor, alaturi de Paul Cernat, Angelo Mitchievici si Ion Manolescu), 2004; Explorari in comunismul romanesc (coautor, alaturi de Paul Cernat, Angelo Mitchievici si Ion Manolescu) volumul I, 2004, volumul al II-lea, 2005, volumul al III-lea, 2008; Libertate, lege si drept. O istorie a constitutionalismului romanesc, 2005; In jurul Constitutiei. Practica politica si arhitectura legala, 2006. De acelasi autor, la Curtea Veche Publishing au mai aparut: Spiritul conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga, 2008; Despre sunete si memorie, 2009; Apararea libertatii (1938-1947), 2010.
